Disertatie

Astazi mi-am prezentat lucrarea de disertatie. Am fost putin dezamagita de felul cum au decurs lucrurile. Dupa ce am muncit atata, ma asteptam macar sa fiu ascultata. Mi-as fi dorit sa fiu provocata, cu riscul de a nu face fata. Vroiam sa "am un sfarsit glorios", dupa atata munca, timp sacrificat ca sa iasa o lucrare buna...si de fapt totul a fost foarte banal...Lumea nu are rabdare sa te asculte...e interesata sa treaca timpul...sa se termine totul...asa cum se intampla, cred, la orice loc de munca. Nu a existat competitie sau criterii de departajare. Cred ca lumea e obosita de viata, si eu sunt. Ma asteptam ca dupa ce termin prezentarea sa am un sentiment puternic de usurare, sa simt ca am finalizat ceva...si de fapt, n-am simtit nimic...poate doar un amestec de tristete si deceptie...Am facut atata scoala...si nu ma simt diferita cu nimic...parca nu am invatat nimic, poate sunt de vina eu, sau poate e de vina calitatea invatamantului...Obtinem niste diplome...dar de fapt noi nu stim nimic...Ma asteptam ca scoala sa ma invete mai multe...poate nu am avut eu capacitatea de a asimila...

Multumesc d-nului profesor univ. dr. ing. ... şi indrumator de licenta si disertatie pentru rabdarea şi efortul depus ... un profesor extraordinar şi un om deosebit.