Şi iată-ne în pragul lui 2009! A mai trecut un an ca un fum . . . suntem cu un pas mai aproape de infinit . . . Ne aflăm la graniţa dintre vechi şi nou . . .e vremea întocmirii "bilanţului vieţii" pe anul care se termină cu aceste zile.
La sfârşitul anului 2007 am făcut o listă cu ce aş vrea să realizez anul următor (2008) şi calităţile pe care aş vrea să le dobândesc. Am purtat cu mine acestă listă tot anul, mică, împăturită în portofel, până azi. Văzând lista, constat că am realizat o parte din ce era scris, dar multe au rămas în aşteptare.Cred că a sosit momentul pentru o retrospectivă a evenimentelor petrecute în 2008 şi a impresiilor pe care mi le-a lăsat acest an.
Aş putea să numesc oficial anul 2008 "anul cursurilor şi, implicit, al examenelor". Am urmat câteva cursuri, cred că vreo 5, dar nu le mai pot ţine socoteala. Toate s-au încheiat cu examene luate şi cu câte un set de diplome pe care le strâng, probabil, ca hârtie pentru reciclat. Totuşi, sper să îmi folosească cândva.
Mi-am dorit să scap de oroarea, frica de a conduce maşina prin oraş şi, anul acesta, am reuşit. Trebuie să amintesc şi de micul accident de la spălătoria auto, când am zgâriat binişor maşina (nici măcar nu era a mea, noroc cu CASCO). Am trăit o adevărată aventură, am dat declaraţii la poliţie (Slavă cerului că nu am pierdut puncte!!!), la societatea de asigurări. Dar totuşi, nu mi-am pierdut curajul şi am urcat din nou la volan.
Anul acesta am întâlnit mai multe persoane decât în cei douăzeci şi ceva de ani de viaţă la un loc şi . . . am vorbit tot pe atât de mult. Asta mi-am dorit . . . mai multe contacte cu oamenii. Eu, timidă şi izolată, a trebuit să mă adaptez noului loc de muncă şi mi-a plăcut. Consider că am progresat în domeniul relaţiilor cu oamenii.
Apoi au fost clipele petrecute cu tine . . . de neuitat, nu le-aş da pentru nimic în lume.
Deşi eram obişnuită să fiu foarte activă, anul acesta am cam ignorat sportul . . . din păcate nu a mai rămas timp, nici energie şi pentru un astfel de divertisment. Promit că voi recupera anul viitor.
Cred că, în anul care se scurge acum, am pierdut câteva lucruri/stări vitale: voinţa, încrederea, credinţa şi speranţa . . . va trebui să găsesc o cale pentru a le recupera. În momentul acesta totul este ambiguu.
În ansamblu, 2008 a fost un an frumos, greu, cu multe sacrificii, oboseală acută, deziluzii, timp petrecut mai mult în casă, învăţând, pregătindu-mă pentru examene . . . am muncit mult, am iubit, am plâns, mi-am dorit lucruri imposibile. A fost un an intens, cu bune şi rele. "Relele" au sosit abia în ultimele zile, când am primit veşti înfricoşătoare, de fapt e vorba de una singură "mare" şi gravă, care m-a răscolit inimaginabil.
Simt un gol în stomac când mă gândesc la 2009. Privesc cu frică şi reticenţă venirea noului an, am emoţii fiindcă nu ştiu ce va aduce. Oare ce îmi rezervă? Aş vrea să fie măcar la fel de bun ca şi acesta din urmă.
Aş vrea ca noul an să îmi aducă înţelepciune şi putere ca să accept lucrurile pe care nu le pot schimba şi să schimb lucrurile care pot fi schimbate. De fapt, acuma am spus o mică minciunică :). Sinceră să fiu, în adâncul sufletului îmi doresc tărie pentru a schimba lucrurile pe care lumea materială şi societatea în care trăim consideră că nu pot fi schimbate . . . îmi doresc să se producă imposibilul.
Se spune că aşa cum suntem în prima zi a anului vom fi pe tot parcursul anului. Încercaţi să fiţi fericiţi! NOUL AN să vă aducă împliniri de tot felul, prosperitate, sănătate şi înţelepciune!
