S-a sfârşit! Dai totul . . . tot ce e mai bun din tine . . . şi cu ce te alegi? . . . trădare, laşitate, minciună ... Dar cine are dreptul sa judece? . . . Ramâne doar amintirea, durerea, neputinţa, zbuciumul. Te întrebi dacă tot ce ai trăit a fost sau nu o mare minciună . . . probabil nu m-a iubit nici o clipă. Mai poţi avea încredere? . . . Cum poţi să treci peste toate astea? . . . Când toate "rănile" "sângerează" puternic, lasându-te fără vlagă . . . când "cerul" se prabuşeşte peste tine în fiecare zi, iar greutatea lui e insuportabilă . . . când înainte de culcare şi la trezire trebuie să faci exerciţii de respiraţie fiindcă durerea din piept e apăsătoare şi sufocantă . . . când ai pierdut o parte din tine esenţială şi ştii că nu o vei mai regăsi . . . cineva ţi-a smuls-o parcă fără milă, lasându-te gol şi vulnerabil . . . când ai pierdut iubirea, "cârma" ce îţi ghidează viaţa.
Pentru toate acestea nu există leac . . . Ce îţi mai rămâne de făcut? . . . plângi până ţi se fac ochii cât cepele, sperând că va veni vremea când izvorul lacrimilor va seca şi va interveni uitarea (exclus, uitarea nu intervine când e vorba de amoruri, doar timpul poate amortiza amploarea trăirilor). Deci, singura variantă plauzibilă rămâne trecerea timpului. Aştept ziua când va începe restul vieţii mele."Time Is On My Side".
Cred că modul în care se sfârşeşte o relaţie o defineşte, e vorba de atitudine, reacţii. Despărţirile sunt întotdeauna mai dureroase decât te aştepţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu