Ceva s-a intamplat cu acea clepsidra universala care ne masoara vietile, "nisipul" se scurge mai repede. Timpul nu ne mai e de ajuns.
Unde sunt zilele acelea interminabile de pe vremea copilariei mele, verile acelea lungi . . . cat o viata? Totul s-a schimbat, nici anotimpurile nu mai sunt asa cum le cunosteam.
Timpul s-a comprimat. Explicatia am gasit-o intr-un articol scris de Alec Portase, aparut intr-un ziar local. Iata ce spune acesta: "Savantii au ajuns la concluzia ca ziua nu mai are 24 de ore, ci numai 16! Intre Terra si ultimul strat al ionosferei este o cavitate electromagnetica a carei rezonanta a fost descoperita de fizicianul german W.O. Schumann, intre anii 1952 - 1957. Aceasta rezonanta este numita de geofizicieni "bataia inimii" planetei Pamint. Timp de mii de ani, "bataia inimii" a avut frecventa constanta de 7,8 Hz, insa, dupa anul 1980, s-a inregistrat o accelerare, care a ajuns, acum, la 12 Hz. Spun savantii care cerceteaza fenomenul ca aceasta crestere a frecventei cu care bate "inima" Pamintului "face ca 24 de ore din viata pe planeta noastra sa corespunda, de fapt, cu numai 16 ore reale, in termenii timpului terestru". Accelerarea va creste pana in punctul zero, polii magnetici ai Pamintului se vor inversa, iar ziua de 24 de ore din anul 1980 va corespunde cu zero ore - afirma cei care profetesc sfarsitul lumii."
Deci, tot ce ne ramane de facut este sa ne adaptam. Prin urmare, as avea urmatoarele propuneri: timpul petrecut la serviciu ar trebui sa fie cel mult de 6 ore, sa ne mai ramana timp si pentru altceva; sau o ora ar trebui sa aiba 40 de minute si astfel ziua ar avea din nou 24 de ore. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu