Ce frumos e Crăciunul petrecut la ţară! Aici se mai păstrează anumite obiceiuri. Copiii se adună în seara de ajun pentru a cutreiera satul şi a vesti Naşterea Domnului. Fiecare are câte o trăistuţă cusută de bunica sau stăbunica lor, înflorite, cu cipca pe la margini, unele mai mari decât ei :). Se adună într-un anumit capăt al satului şi aşteaptă semnalul ca să înceapă colindul. Locul a rămas acelaşi, stabilit în urmă cu câteva generaţii. Semnalul este sunetul clopotelor bisericii.
Unul dintre lucrurile care s-a schimbat este acela că în loc de coci, mere sau nuci, copiii primesc dulciuri. Lumea s-a modernizat! Nu se mai pregătesc coci în cupturul de cărămidă din faţa casei, nici cozonaci ca pe vremea bunicii, nici pâinică. Cei cu nucă sunt preferaţii mei, călduţi, cum îi făcea bunica. O delicatese!!! Parcă şi acuma am în nări mirosul.
În fine, mulţi şi-au dărâmat cuptoarele, inclusiv noi . . . la ce să ne mai folosească? Într-adevăr, pregătitul cocilor, cozonacilor lua mult timp, ceea ce lumea nu mai are astăzi. Totul e o cursă contra cronometru, e mult mai comod să cumperi şi . . . mulţi dintre noi nu mai avem bunici care să cunoască ritualul. Aluatul trebuie frământat cu grijă, se foloseşte o anumită "tactică secretă" şi, bineînţeles, o anumită "tehnologie". După ce aluatul e frâmântat, se aşează lângă sobă şi se acoperă cu o pernă. Apoi, trebuie să ştii când a dospit şi e tocmai bun pentru a fi modelat. După toate aestea începe procesul de creaţie, se fac cozonacii şi cocii cu tot felul de împletituri . . . e dificil. Îmi lipsesc toate acestea.
Bucuraţi-vă de tot ce aveţi în momentul acesta, oricât ar fi de puţin, fiindcă mai târziu rămâne doar amintirea vremurilor trecute. Crăciun fericit, plin de linişte, împăcare, sănătate şi optimism!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu