În ultima perioadă nu am fost în "apele mele". Am o stare psihică foarte prostă, am insomnii, dimineaţa mă trezesc mai obosită decât eram înainte de culcare. Sunt irascibilă şi nu am chef să vorbesc. Parcă sunt îngrijorată, agitat si tristă mereu. Ceva mă deranjează şi nu îmi dau seama ce. Mintea mi-e tulbure, amorţită, nu pot să gândesc sau să găsesc o explicaţie la această stare. Poate trebuie să dau vina pe vreme, că tot plouă de o săptămână încoace. Plouă, în loc să ningă, să avem un Craciun "alb" . . . dar parcă nici să ningă nu mi-ar plăcea . . .
Mi-e ciudă pe mine. Mi-e ciudă că sunt veşnic nemulţumită şi nefericită şi îmi doresc mai mult şi mai multe. E ca o "tumoare malignă" care tot creşte, o supui unor şocuri, crezi că ai înfrânt-o, dar ea apare tot mai pregnant . . . nu are şanse să se vindece. Mi-e ciudă când lumea "mă ia de proastă" şi profită . . . şi eu o las.
Cred că îmi doresc să am controlul asupra a tot ce mi se întâmplă . . . lucrurile trebuie făcute cum spun şi cum vreau EU . . . aberaţii, nu? . . . Atunci voi fi şi eu fericită când lumea se va adapta la mine şi nu eu la ea.
Vreau o "picătură" de romantism, sinceritate, curaj, "nebunie", spontaneitate, afectivitate . . . te vreau pe tine . . . mi-e dor de tine . . . Mă simt vulnerabilă şi abandonată . . . aş vrea să rămâi lângă mine mai mult timp . . . aş vrea să poţi să ieşi din tiparul care te îngrădeşte. Mi-aş dori mai multă atenţie, grijă . . . mai multe vorbe . . . mai multe fapte . . . mai multă siguranţă . . . speranţă şi încredere.
Nu fi distant prietenul meu, ci alături de mine . . . fiindcă îmi eşti drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu